De multe ori aud: mă duc la psiholog să-mi dea sfaturi, să-mi spună ce am de facut.... și nu-mi rămâne decât să mă mir! Sfaturi dau vecinii, colegii, familia și prietenii. Dau sfaturi la modul: "dacă eram în locul tău, EU..." De multe ori ne punem întrebarea: De ce să plătesc un psiholog, atât timp cât am prieteni !
Da, într-adevăr, avem prieteni, dar prietenii privesc din perspectiva lor, din punctul lor de vedere, din experiența lor, și mai ales, privesc din unghiul, mai mult sau mai puțin obtuz, al mentalității lor.
Oare chiar există psihologi care dau sfaturi? Cum se numește cel care crede că a monopolizat adevărul despre viață, despre natura umană, atotcunoscător al tipologiei umane, dacă-și permite să-ți impună propriul lui fel de-a fi, propria lui gândire și reacție ?
Datoria unui psiholog este să asculte și să înțeleagă persoana din fața lui, să-l sprijine și împreună să identifice variantele existente pentru a fi depășită situația respectivă. Un psiholog profesionist nu-și judecă clientul, nu-i impută, nu-l admonestează și mai ales, nu jignește!
Psihologul poate fi considerat un alter ego, o a doua voce lăuntrică neutră, imparțială, obiectivă și, mai ales, dezinteresată. Gândul de a merge la psiholog ne creează o stare acută de disconfort.... să discuți cu o persoană străină despre problemele tale cele mai intime.... nu, e greu de acceptat! Și totuși, iți reprimi refuzul și apelezi la sprijinul psihologului. Din acest moment totul depinde de atitudinea, aptitidinile și măiestria acestuia. E specialist ?
În tările civilizate, fiecare persoană se autoevaluează și se specializează în funcție de anumite criterii: structură, vocație, aptitudini. În România situația este foarte diferită.... urmezi o facultate doar pentru a ți se elibera o diplomă... și cam atât! Mulți dintre cei care urmeză o specializare se trezesc, după un număr de ani, că lucrează în domenii total diferite, de exemplu: persoane care au specializare în agronomie lucrează în fizică atomică, specialistul în hidrologie devine inspector în asistență socială, psihologul devine funcționar .... Tocmai din acest motiv, termenul de specialist și-a pierdut sensul. Și atunci ne punem întrebarea: cum trebuie să fie un psiholog?
O persoană cultă, educată, spirituală, și, mai ales, empatică. El se află, de multe ori, în fața unor clienți cu un coeficient foarte mare de inteligență sau cu o bogată experiență de viață, persoane cultivate, doritoare de a dialoga, de a dezbate subiecte incitante sau controversate, au întrebări și doresc răspunsuri care să-i convingă.
Dar, există, bineînțeles, pretenția să aibă în fața lor un adevărat conlocutor. Orice psiholog trebuie să-și pună întrebarea dacă este pregătit să evalueze, intervină sau să ofere consiliere psihologică unui Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu ... Aceasta este una dintre "unitățile de măsură" ale unui psiholog. Și atunci ne punem întrebarea: e o profesie lejeră ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu