Confucius spunea: Sa te fereasca zeii sa traiesti vremuri interesante!
Romanii au trait intotdeauna vremuri interesante... nu mai stim cine suntem, ce suntem, ce avem de facut, ce este normal si ce este anormal. Nu mai avem orientare, nu mai exista "puncte cardinale", exista doar dezorientare, miscari haotice, spasmodice, disperare, ganduri negre, anxietate, frica, teama pentru ziua de maine, insomnii, pesimism.
Este important sa stii cine esti, sa te cunosti, sa-ti cunosti calitatile, sa te apreciezi la justa ta valoare, dar, din pacate, traim in permanenta eroare.... Ce facem? Incotro?
Si totusi exista solutii, dar nu le putem vedea, suntem mult prea implicati, bulversati, chinuiti de mii de ganduri. Oamenii simt nevoia sa vorbeasca despre problemele lor: singuratate si neputinta de a avea o relatie stabila, iubiri pierdute, stari sufletesti contradictorii si multitudine de conflicte interioare, pierderea locului de munca, copii influentati de factori nocivi (droguri, alcool, sex prematur), decesul unei persoane foarte dragi, identificarea unor afectiuni fizice sau psihice, fobii, disfunctionalitati de natura sexuala. Exista solutii ? De ce recurg oare occidentalii la acea metoda de a-si discuta problemele in fata altor persoane cu aceleasi probleme, in prezenta unui specialist ? Oare ii ajuta la ceva? Pot veni din acea directie raspunsuri care sa ne multumeasca, care sa ne reechilibreze, care sa ne ajute sa mergem mai departe? Oare ne poate ajuta cu ceva psihoterapia de grup ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu